Globalizarea tinde să ne alieneze și să ne anihileze identitatea culturală și națională. Ne pasă de copiii din Africa și milităm, atât cât putem, ca să nu mai fie exploatați, dar ignorăm copiii de pe la noi și îi trimitem „la muncă, nu la întins mâna” ori de câte ori avem ocazia. Ne colorăm pozele de profil de pe Facebook în culorile curcubeului pentru că în SUA s-a legalizat căsătoria între persoane de același sex, dar câți am merge cu copiii pe o plajă de nudiști gay? Și acestea sunt doar câteva aspecte în care este evidentă înstrăinarea noastră de noi înșine.
Dacă am face un sondaj pe Facebook, de exemplu, ca să aflăm ce reprezintă pentru locuitorii Facebook-ului ziua de 5 iulie 2015, am afla, cel mai probabil, că în data de 5 iulie este referendumul din Grecia pentru acceptarea sau respingerea pachetului de măsuri economice menite să îngenuncheze Grecia creștină în fața Troikăi capitalului diabolic. Vuiește Facebook-ul de atâta simpatie și antipatie față de Grecia, încât nu m-ar mira să ajung să citesc pe internet un articol cu titlu „Doi cetățeni din Vaslui sau luat la bătaie în urma unei discuții aprinse pe tema Greciei” (era „s-au”, evident, dar am încercat să mă adaptez la registrul pseudo-jurnalismului online, unde gramatica și bunul simț sunt niște dictatori cu care trebuie să lupți zi și noapte pentru a te putea exprima liber).
Ne doare Grecia. Am cumpărat câteva sticle de ouzo și le-am pus lângă pălinca de prune de la văru’ Sănducu. Am împușcat doi iepuri dintr-un singur foc: avem material pentru a sta duminică (5 iulie) la televizor ca să urmărim telenovela „Sclava Grecia” și avem liniștea sufletească de a fi contribuit la bunăstarea poporului grec frate și prieten prin cumpărarea sticlelor de ouzo produs în Cipru. Ne doare Grecia așa de tare încât, după ce ne alăptează ochii de atâta gust de anason, ca să nu părem niște snobi cumpărați într-un magazin second-hand, punem CD-ul de sirtaki la coada teancului de CD-uri cu muzică descărcată de pe torrente și băgăm un misirlou magistral, 100% grecesc, ca să mai meargă un păhărel de ouzo și să mai simțim nițeluș cum creștem PIB-ul Greciei în așa hal încât va ajunge să înghită balaurul capitalist.
Nu prea ne interesează că pe 5 iulie 2015, la Chișinău, are loc o Mare Adunare Națională care a mobilizat români moldoveni din toată lumea și al cărei scop este declararea unirii Republicii Moldova cu România. Astea sunt mizilicuri pe lângă tragedia greacă. Ăștia vin cu mâna întinsă să ne ceară bani, după ce s-au lăsat prostiți de unul și de altul și le-au furat 15% din PIB. Dar cine suntem noi să plătim datoriile altora?