Ultima misiune a fostului agent sub acoperire Robert Turcescu: decredibilizarea instituțiilor

Nu mă număr printre cei care au fost surprinși de mărturisirea lui Robert Turcescu că a fost agent sub acoperire al DGIA (Direcția Generală de Informații a Apărării). După cum nu mă mir că un astfel de serviciu de informații are alte preocupări informative decât cele strict militare. Robert Turcescu nu este singurul vector de opinie caracterizat prin contradicții și parti-pris-uri care trădează rolul specific într-un plan bine construit, mai degrabă decât contradicțiile și efuziunile unei personalități umane complexe. După cum DGIA nu este singurul serviciu secret care încearcă, prin pionii bine plasați pe tabla de șah a sferei publice românești, să controleze mersul unei partide pe care o considerăm, în naivitatea noastră, corectă și transparentă.

A construi discursuri elaborate, prin care să exprimăm îndoielile sau certitudinile noastre cu privire la mărturisirea lui Robert Turcescu, nu înseamnă altceva decât să pierdem timp prețios în înțelegerea mersului partidei care se desfășoară alert sub ochii noștri. „Spovedania”, falsă sau nu, trebuie acceptată ca atare. Următorul pas firesc este acela de a încerca să înțelegem rolul acestei mutări aparent surprinzătoare și inutile.

Autoflagelarea mediatică a lui Robert Turcescu are scopul de a decredibiliza instituțiile care au un rol important în transformarea democratică profundă a României:

• Presa. Rea sau bună, părtinitoare sau corectă, presa are un rol esențial în democratizarea României. După „spovedania” lui Robert Turcescu, orice demers jurnalistic normal, care vizează transparentizarea democratică a sferei publice românești, va fi știrbit de îndoiala sădită de acest precedent creat. Să nu mai vorbim despre vânătoarea de vrăjitoare care va urma.
• Armata. Întrucât nu putem desluși interesul informativ militar care a dus la angajarea lui Robert Turcescu de către Direcția Generală de Informații a Apărării, consecința logică este aceea de a constata faptul că o structură a Armatei Române și-a depășit atribuțiile și domeniul de acțiune, intrând cu bocancii în sfera civilă. Această concluzie este una periculoasă, care discreditează Armata Română și favorizează alte structuri informative legale sau ilegale. Dacă se va insista mediatic pe acest aspect fără a fi luate măsuri drastice care să limpezească subiectul, elementele unui atentat la siguranța națională sunt întrunite.
• Președinția. Demersul lui Traian Băsescu, prin care anunța prezența unui fost agent sub acoperire în rândul candidaților la Președinția României, avea drept scop discreditarea funcției pe care se pregătește să o părăsească. Demersul acestui Nero al politicii românești este continuat de Robert Turcescu. Bănuiala planează asupra tuturor candidaților și nu prea mai interesează pe multă lume unde și cum dorește să ducă România cel care va câștiga alegerile prezidențiale din acest an. Dacă va fi Robert Turcescu sau altcineva persoana care va dezvălui numele fostului agent sub acoperire care candidează la Președinția României, asta deja nu mai contează. Răul a fost făcut. Tot ce se mai poate întâmpla, pentru ca răul să fie amplificat, este ca numele acestui fost agent să nu fie spus de nimeni niciodată.

Trăim vremuri interesante, însă nu ar fi inteligent să le pierdem savoarea rămânând perplecși în fața unei mutări aparent absurde, prin care un pion – negru sau alb, rămâne de văzut –, rămas fără acoperire, este sacrificat. Poate ar fi mai înțelept să vedem cărui pion cu pretenții și potențial de regină îi folosește acest sacrificiu.