Cod Roșu în politica românească

Este cod roșu în politica românească. Toate mijloacele legale și mai puțin legale vor fi folosite pentru a asigura succesul în alegerile prezidențiale al singurei persoane care ar putea face scăpată mafia roșie care a luat locul lăsat liber de mafia portocalie. Victor Ponta este ultima speranță a sute de bandiți care se ascund după imunități parlamentare, proceduri anevoioase, complicitatea celor care ar trebui să înfăptuiască justiția sau paturi de spital.

Este „totul sau nimic”, la fel ca în cazul lui Adrian Năstase sau al lui Traian Băsescu. Dacă va pierde, dosarele se vor înmulți, iar procedurile își vor urma cursul firesc spre aflarea adevărului și înfăptuirea justiției. Dacă va câștiga, va avea cel puțin cinci ani de liniște pentru el. Cel puțin cinci ani în care își va proteja baronii roșii pe care este gata să își construiască imunitatea. Cinci ani în care își va bate joc de toți și de toate, în cel mai băsist stil cu putință.

Rând pe rând, cele două capete rămase ale hidrei comuniste – cel stâng și cel drept – își caută  odihna, unul sub protecția celuilalt. Coabitarea nu este altceva decât o continuare a aceluiași proiect început în perioada FSN: acapararea întregii scene politice. Iar plecarea de la Palatul Cotroceni a lui Traian Băsescu îi lasă pe Victor Ponta și pe ai lui descoperiți.

Iar pentru că scorurile date de sondajele comandate sunt departe de realitate, oamenii disperați se văd obligați să recurgă la metode disperate:

• racolarea parlamentarilor opoziției, pentru a putea scoate UDMR de la guvernare înainte de alegerile prezidențiale, rămânerea acestei formațiuni la guvernare nefiind compatibilă cu național-socialismul ortodoxist ce se dorește a fi etalat în campanie cu speranța câștigării alegerilor;
• racolarea aleșilor locali ai opoziției, pentru a facilita derularea propriei campanii electorale în mediul rural și a bloca, pe cale de consecință, derularea campaniei electorale a contracandidaților;
• controlul asupra birourilor electorale, pentru a putea falsifica, în caz de nevoie, procesele verbale de numărare a voturilor și/sau a închide ochii la fraudarea alegerilor prin turism electoral sau alte metode îndelung practicate;
• controlul STS, pentru a putea modifica datele transmise prin intermediul acestui serviciu;
• neactualizarea listelor electorale permanente, pentru a dispune de o marjă de voturi fictive chiar și în eventualitatea, extrem de puțin probabilă, în care s-ar prezenta la urne toți cetățenii cu drept de vot din România;
• intoxicarea mediatică prin trusturile de presă aservite, pentru a manipula electoratul nehotărât și a discredita contracandidații;
• mita electorală sub diferite forme: ajutoare sociale, subvenții, facilități fiscale, alimente etc.