Uneori, oamenii…

Uneori, oamenii mor,
Și de iubire, și de dor,
Și de greu, și de ușor,
Și de soare, și de nor.

Uneori, oamenii pier,
Și de mare, și de cer,
Și de mâine, și de ieri,
Și de-i dai, și de-i mai ceri.

Uneori, oamenii pleacă,
Și la sâmbră, și la clacă,
Numa’ mai rămân o leacă
Zările să te mai treacă.

Uneori, oamenii zboară,
Și-năuntru, și-n afară,
Și pe nai, și pe vioară,
Sară sufletul să sară!