Cei care se miră că nişte tineri de 20 de ani cer, în aceste zile, libertate, ar trebui să înţeleagă că nu există libertate în sărăcie şi în învrăjbire. Nu mai putem vorbi despre libertate, câtă vreme asistăm de ani buni la un efort constant şi criminal de deculturalizare şi depopulare a României. Câtă vreme oamenii au devenit nişte cifre care pot fi reduse sau crescute din potenţiometrul muşchilor orânduirii, libertatea este doar o iluzie vânturată prin faţa unui neam înfometat şi oprimat.
Avem o tensiune, pe care o recunosc până şi cei care au creat-o: mafia criptopolitică transpartinică. Da, unii o numesc „rezistenţă la reformă”, uitând că, pentru a putea avea pretenţia de a reforma o societate – a cărei reformare este mai mult decât necesară –, trebuie să ai mai întâi un sprijin popular larg, sprijin incompatibil cu ciuruirea constantă a diferitelor clase şi categorii sociale. Alţii o numesc „dorinţă de schimbare a puterii”, negând evidenţa periculoasă a prăbuşirii încrederii în partidele politice. Şi unii şi alţii vor face tot posibilul pentru a obţine şi păstra cât mai mult puterea, cu singurul scop de a secătui resursele publice. Politica de astăzi nu este pentru idealişti, ci pentru oamenii de un pragmatism cinic.
Avem o tensiune. Cum procedăm?
Veţi observa cu uşurinţă, în imaginile pe care le-am filmat la mitingurile din Cluj-Napoca, diferitele grupuri compacte despre care vorbeam.