Ca orice iubitori ai Cuvântului, credem în cuvânt şi nu ne aşteptăm ca unii să se piardă printre vorbe. Este neplăcut să constaţi că un cuvânt, al unor persoane care se doresc a fi lideri de organizaţii politice, nu valorează nici cât o ceapă degerată.
Este neliniştitor să vezi cum, sub preşul declaraţiilor de legalitate şi reprezentativitate, se ascund dejecţiile celor mai egoiste interese de a parveni politic. Dar asta este, zice gura lumii, politica. Poate nu am făcut politică suficient de mult pentru a considera astfel de comportamente execrabile drept exemple de succes şi bună practică în politică. Poate niciodată nu voi ajunge (sper) la gradul acela de pervertire. Sper doar să nu fiu singurul care mai crede că politica se poate face şi altfel şi nu doar de către ei.
Iar dacă tot ne sunt dorite capetele drept trofeu tocmai bun de atârnat pe panoplia stăpânitorilor vremelnici ai politicii, înseamnă că valorăm ceva şi ar trebui să nu ne lăsăm vânaţi. Dacă valorăm ceva, valorăm mai mult liberi…
Acestea au fost doar câteva consideraţii pe marginea dialogului plin de dezamăgire şi pesimism avut cu Maria Sângeorzan la „Negustorul de idei”, emisiune a TV.net. Poate, vizionând emisiunea, veţi înţelege şi cauzele dezamăgirii: