Să nu înţelegeţi din titlu că eu aş fi un expert în Twitter. Nici gând. Vreau doar să împărtăşesc din experienţa mea de autodidact pe Twitter, motiv pentru care nu voi folosi termeni pe care doar cunoscătorii îi utilizează. Postarea se adresează utilizatorilor experimentaţi ai Twitter doar în măsura în care au epuizat umoristic recentul #atacenergetic.
Greu de spus, dar să încercăm o definiţie profană: Twitter este o teleconferinţă publică online prin SMS-uri. De ce teleconferinţă publică, va fi uşor de înţeles după ce aveţi mai mult de două persoane abonate la care v-aţi şi abonat. Online, adică pe internet. De ce cu SMS-uri? Pentru că cele 140 de caractere permise se apropie de cele 160 de caractere permise ale SMS-ului. Aşa că hai să spunem SMS-uţuri.
Nu faceţi greşeala – pe care am făcut-o eu – de a crede că puteţi scrie doar accesând www.twitter.com şi atât. Mie mi-au trebuit şase luni ca să îmi dau seama că se poate şi altfel. Accesaţi site-ul doar pentru a vă înregistra. Cât despre utilizarea propriu-zisă, folosiţi Seesmic, TweetDeck, Snaptu sau Tweets60, în funcţie de dotare şi de ofertă.
Deja mă întrec cu gluma, dar să încercăm, totuşi. De exemplu la @paultita găsiţi profilul meu, deci la @numeutilizator îl găsiţi pe „numeutilizator”. Sau la #cluj găsiţi informaţii despre şi din Cluj. Ca să nu vă complicaţi cu ultimul hashtag – brrr, da, aşa se cheamă – vă recomand UrbanTweet, aşa mai aflaţi şi cine scrie de prin oraş şi despre ce.
Cam cu asta trebuia să încep. Să vedem:
Ar mai fi, dar nu mi-am propus să epuizez subiectul. În orice caz, dacă şi @BillGates a decis că are nevoie de Twitter, voi ce mai aşteptaţi?